În Enciclopedia Românilor (coordonator Dimitrie Gusti, vol. 1, 1938), dogma ortodoxã este sintetizatã astfel
„Cultul crestin ortodox este adorarea unui singur Dumnezeu în trei ipostaze (Sfânta Treime): Tatãl, Fiul si Sfântul Duh. Dumnezeu s-a descoperit oamenilor mai întâi incomplet, în Vechiul Testament, prin Moise si prin Profeti si apoi complet, în Noul Testament, prin însusi Fiul Sãu, Domnul Iisus Hristos. Unitatea fiintei lui Dumnezeu face ca acolo unde se gãseste una dintre ipostazele Sfintei Treimi sã fie întreaga Dumnezeire. Proprietãtile Dumnezeirii sunt si ale fiecãrei ipostaze în parte. Singurele caracteristici proprii ipostazelor Sfintei Treimi în parte sunt urmãtoarele: Tatãl este nenãscut, naste din veci pe Fiul si purcede din veci pe Duhul Sfânt, Fiul este nãscut din veci de Tatãl, iar Sfântul Duh este purces din veci de Tatãl.
Sfintele Taine lãsate Bisericii Sale de Mântuitorul Iisus Hristos sunt în numãr de sapte. Ele îmbrãtiseazã toate nevoile sufletesti ale credinciosilor crestini pe calea cea nouã trasata de El, ca si toate nevoile Bisericii crestine pentru propagarea în lume a operei Sale mântuitoare:
1. Prin Taina Sfântului Botez, individul este introdus în sânul comunitãtii crestine spãlându-se de pãcatul strãmosesc (dacã este mic) si de toate celelalte pãcate fãcute pânã întracea clipã (dacã este mare).
2. Prin Taina Ungerii cu Sfântul Mir (tainã), celui iesit din baia Sfântului Botez i se împãrtãseste Sfântul Duh spre întãrire si progres pe calea virtutilor crestine
3. Prin Taina Sfintei Euharistii credinciosul împlineste cuvântul lui Iisus Hrisos: Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu... Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu... (Matei 26, 26-28) cãci dacã nu veti mânca trupul Fiului Omului si nu veti bea sângele Lui, nu veti avea viatã în voi (Ioan 6, 53).
4. Prin Taina Pocãintei credinciosul care a cãlcat legea moralã crestinã cuprinsã în învãtãtura evanghelicã are putinta de a se ridica iarãsi pe planul spiritual înalt pe care se gãsea mai înainte de pãcat
5. Prin Taina Sfântului Maslu, credinciosul capãtã iertarea pãcatelor si vindecare de suferintele sufletului si trupului
6. Prin Sfânta Tainã a Nuntii se întemeiazã familia crestinã si se pun bazele traiului dupã vointa lui Dumnezeu prin dobândirea de prunci si perpetuarea neamului omenesc si întrajutorarea sotilor spre mântuire si, în fine,
7. Prin Taina Preotiei, sunt unti aceia dintre credinciosi, care voiesc si sunt considerati capabili sã devinã propagatori ai operei Mântuitorului Iisus Hristos în lume si împãrtãtitori ai Sfântului Duh.
Sufletul omului este nemuritor. Dupã moartea trupului, sufletul asteaptã bucurându-se dacã a fãcut cele bune în viatã si pãrându-i rãu dacã a fãcut cele rele, pânã la a doua venire a lui Iisus Hristos, când vor fi judecati atât cei vii cât si cei morti si când fiecare îsi va primi rãsplata dupã faptele lui: cei buni fericirea vesnicã iar cei rãi chinurile vesnice. Dupã moarte nu mai este cu putintã pocãinta pentru cei care au respins-o cu hotãrâre în viatã. Pentru cei care însã au fost rãpiti de greutãtile vietii si, fãrã a dori sã lucreze rãul, nu au izbutit a vietui deplin crestineste, rugaciunile Bisericii mijlocesc inaintea lui Dumnezeu îmblânzirea pedepsei si chiar iesirea din Iad.
Izvoarele din care îsi scoate Biserica Crestinã ortodoxã principiile sale morale si adevãrurile sale religioase, sunt:
• Sfânta Scripturã a Vechiului si Noului Testament (Biblia)
• Sfânta Traditie (consemnatã în scris de Sfintii Pãrinti si Scriitori bisericesti) si
• Hotãrârile celor sapte Sinoade Ecumenice
Biserica crestinã ortodoxã se simte cu tenacitate legatã de acestea si îsi face o adevãratã onoare din lupta pe care o duce pentru pãstrarea lor fãrã schimbare. Ele sunt norma credintei celei drepte, de accea Biserica crestinã ortodoxã, legatã exclusiv de aceastã normã, îsi meritã pe bunã dreptate numele ce-l poartã.”